Vezicula biliară (fierea) este un organ de mici dimensiuni, sub formă de pară, care se află în partea dreaptă a abdomenului, sub ficat. Vezicula biliară conține un lichid brun maroniu, bila, care se eliberează prin canalul cistic în timpul mesei și de aici prin canalul coledoc în intestinul subțire, participând împreună cu sucul pancreatic și sucul intestinal la procesul de digestie. Vezicula biliară are rol de rezervor și depozitează o mică cantitate de bilă între mese. De aceea pacienții care prezintă calculi în vezicula biliară resimt în timpul meselor o jenă în partea dreaptă și adeseori greață. Prezența calculilor în vezica biliară se numește colelitiază sau litiază veziculară, iar în canalul coledoc – coledocolitiază sau litiază coledociană, prezența simultană a calculilor în colecist și coledoc numindu-se litiază colecisto-coledociană sau biliară.
Litiaza biliară (calculii biliari – pietrele la fiere) este o afecțiune destul de frecventă, factorii de risc pentru apariția lor fiind : sexul feminin, supraponderabilitatea și obezitatea, sedentarismul, vârsta peste 40 de ani, sarcina, dieta hipercalorică sau cu foarte puține calorii, istoricul familial pozitiv pentru această patologie, pierderea rapidă în greutate, diete bogate în grăsimi animale și sărace în fibre, dieta bogată în colesterol, diabetul zaharat, administrarea unor medicamente care conțin estrogen (anticoncepționale sau tratamente hormonale).
Cea mai frecventă componentă a calculilor biliari este colesterolul. Acesta este insolubil în apă, fiind solubilizat în bilă cu ajutorul fosfolipidelor. Suprasaturarea cu colesterol a bilei precum și o malformație sau o conformație anatomică deosebită a colecistului sunt condiții necesare pentru apariția calculilor biliari. Factorul critic pentru inițierea formării calculilor este apariția cristalelor de colesterol, nucleul viitorului calcul pe care se vor depune ulterior sărurile biliare și calciul, ducând în timp la formarea de veritabile pietre cu dimensiuni variabile de la câțiva milimetri și aspect de boabe de piper până la calculi de mărimea unui ou de găină. Numărul și dimensiunea calculilor variază de la o persoană la alta. O anomalie asociată a funcției motorii a vezicii biliare care duce la stază, constituie o condiție importantă în procesul de litogeneză (producere a calculilor).
Litiaza biliară – simptome
O mare parte dintre pacienți rămân asimptomatici perioade lungi de timp, uneori toată viața, descoperirea afecțiunii fiind absolut întâmplătoare la un examen ecografic sau radiologic abdominal de rutină sau la controale periodice pe care sunt nevoiți să le efectueze.
Colica biliară apare în condițiile migrării unui calcul prin canalul cistic de obicei imediat postprandial; durerea crește progresiv în intensitate făcând pacientul să se prezinte la medic, atinge un platou și se ameliorează gradat în câteva ore, spontan, sau după administrarea tratamentului antispastic și antialgic; este localizată în epigastru (zona de proiecție a stomacului) sau hipocondrul drept (zona de proiecție a ficatului) și iradiază în spate spre vârful omoplatului drept. Se asociază cu greață și vărsături bilioalimentare repetate, gust amar, cefalee, senzație de balonare.
Febra și transpirațiile apar în complicațiile de tip infecțios (colecistită, pancreatită, colangită) atunci când în interiorul colecistului pătrund bacterii și determină suprainfectarea bilei normale.
Icterul asociat necesită consult gastroenterologic și chirurgical pentru că poate fi secundar obstrucției căilor biliare prin migrarea calculilor la nivel coledocian ceea ce impune extragerea endoscopică a acestora și ulterior la 48 ore postintervenție efectuată colecistectomia laparoscopică.
Obstrucția canalului pancreatic, care pornește de la nivelul pancreasului către canalul biliar comun și prin care circulă sucurile pancreatice care ajută la digestive, favorizează inflamația pancreasului (pancreatită), manifestată prin dureri intense și constante, ceea ce impune spitalizare și tratament specific, aceasta constituind o complicație veritabilă a patologiei biliare.
Cancerul veziculei biliare.
Persoanele cu istoric de litiază biliară prezintă risc crescut de a dezvolta în timp tumori ale veziculei biliare. Este totuși o formă rară de cancer, astfel încât deși riscul este crescut, probabilitatea de a face cancer de veziculă biliară este totuși foarte mic.
Litiaza biliară – metode de diagnostic
- Ecografia abdominală – este metoda cea mai potrivită pentru a stabili diagnosticul de litiază biliară ce poate vizualiza calculii cu dimensiuni de până la 2 mm; rezultatele fals pozitive sau fals negative apar în aproximativ 2 – 3 % din cazuri.
- Radiografia abdominală pe gol – poate diagnostica calculii cu conținut crescut de calciu.
- Examenul colangio IRM decelează prezența calculilor de la nivelul arborelui biliar și nivelul obstrucției.
Litiaza biliară – tratament
Tratamentul litiazei veziculare este în principal cel chirurgical. Tratamentul medicamentos a fost abandonat în ultima perioadă, și este rezervat unor cazuri bine selecționate, datorită lipsei rezultatelor satisfăcătoare.
Se poate efectua pe cale laparoscopică, prin 3 sau 4 incizii de câte 1 cm, sau printr-o incizie mai mare situată la buric, prin care se introduc 3 pense de lucru (SILS-single incision laparoscopic surgery) sau clasic, în cazul în care nu se reușește disecția laparoscopică și este necesară conversia.
Gold standardul tratamentului chirurgical este reprezentat de tehnica laparoscopică. Aceasta se efectuează întotdeauna sub anestezie generală cu intubație oro-traheală cu pacientul monitorizat pe toată durata intervenției. Cu ajutorul unui ac special se introduce dioxid de carbon în interiorul abdomenului, la nivelul buricului, care ne creează o cavitate reală și ne permite vizualizarea, cu ajutorul unei camere, a organelor intraabdominale. Ulterior se introduc încă 2 trocare de 5 mm și unul de 10 mm prin care se va efectua intervenția cu ajutorul penselor de laparoscopie. Se vor clipa separat canalul și artera cistică, cu clipuri din titan, care sunt inerte și se va extrage colecistul, după introducerea într-un memo-bag, prin incizia de 10 mm. Ulterior se va exufla dioxidul de carbon din abdomen și se vor sutura inciziile cu fire resorbabile. Se va efectua trezirea și detubarea pacientului care va fi transportat în Secția de Terapie Intensivă pentru 2 ore.
La revenirea pe Secția de Chirurgie, pacientul va fi mobilizat de către personalul medical, cu posibilitatea reluării alimentației lichidiene în seara intervenției și a alimentației solide în dimineața următoare.
Se va efectua toaleta plăgilor operatorii, administrarea tratamentului specific, cu externarea pacienților la 24-48 ore postoperator în funcție de capacitatea fiecăruia de metabolizare a substanțelor anestezice și de reluare a alimentației orale.
Pacienții sunt îndrumați să urmeze o dietă pentru perioada imediat următoare și evitarea alimentelor solicitante pentru ficat, precum și evitarea eforturilor fizice intense, urmând să revină la un consult la 7 zile după intervenție.